Energizant la doispe mii
se incalzeste vremea, lucrurile merg spre bine si nu iti mai vine sa scrii “profund”, asa, “la sentiment”, putin diferit fata de cum te simti. Adica bine.
Nu ma mai ploua sau sufla.
Nu totul e pierdut, ca doar vine frigul si intunericul, zapada murdarita de noroi si picioare care nu ar merita sa o calce.
Intai vin studentii, asta ca sa imi hraneasca mie pofta sadica de a vedea treptat cum se stinge lumina unor ochi. Sau cum se transforma delicios in rau. Stau si ma gandesc pe cine oi fi satisfacut eu acum cativa ani?
Si o data cu ei, vine el. Si imi umple orasul. Imi amorteste paranoia. Sau mi-o irita. imi calmeaza sau produce atacurile de panica. poate fi orice pentru mine . De la metoclopramid la acid citric. Lui nu i s-a schimbat. La el, intotdeauna e la fel. Cu mine.
Dar vine ea si pauza de masa. “cata mai sendvisu”
Si incepe iar sa ploua.
